Cunosc persoane care, pentru a slabi, mananca un covrig si un mar toata ziua: „slabesc daca nu mananc” este un lucru in care ele/ei cred cu tarie.Acest lucru nu este gresit. Este FOARTE gresit si am sa explic totul mai jos.
Exista cazuri cand este necesara o evidenta a caloriilor consumate intr-o zi pentru atingerea unui anumit obiectiv. Aceasta evidenta se tine atunci cand persoana respectiva fie mananca prea mult, fie fara o atentie deosebita asupra nutrientilor, fie prea putin etc.
Nu-i asa ca slabesc daca nu mananc?
Restrictia calorica este un teritoriu periculos. Probabil te gandesti ca daca o restrictie de 300 de calorii e buna, 1000 e si mai buna. NU!
De ce?
- Restrictia calorica este un stres major pentru organism
- Stresul cel mai adesea duce la productia masiva de cortisol
- Productia mare de cortisol duce la catabolism (pierderea musculaturii)
- Pierderea musculaturii echivaleaza pe cantar cu slabirea in greutate, insa persoana respectiva se va simti slabita si inca pufoasa, mai ales in zona abdominala
- Kilogramele pierdute se reintorc rapid, in general sub forma de tesut adipos
Nu recomand sub nicio forma restrictia calorica severa ca modalitate de pierdere a kilogramelor in plus. Da, slabesc daca nu mananc, dar pierd fibra musculara – cel mai important arzator de calorii din corp.
Exista totusi o diferenta intre restrictia calorica si deficitul caloric, deficit care te-ar putea ajuta sa slabesti si sa te definesti. Poti sa apelezi la acest pas atunci cand stii exact ce nevoie calorica are corpul tau in concordanta cu nivelul tau de activitate zilnica, de unde scazi 2-300 de calorii zilnic. Cand te preocupa intrebarea „slabesc daca nu mananc”, gandeste-te cu grija la faptul ca risti si cresterea rezistentei la insulina (ingrasare sigura).
In acest mod, organismul tau va beneficia de nutrientii de care are nevoie si va apela si la depozitele de grasime pentru energie. Bineinteles ca in atingerea rezultatelor, conteaza maxim ce mananci, cat dormi, cat esti de stresat, cum te antrenezi etc.
Cand incepi o dieta restrictiva din punct de vedere caloric (evident si dpdv al nutrientilor), corpul tau se adapteaza si se afla intr-o continua stare de lupta si stres. Reactia in lant a functiilor metabolice aduc consecinte extrem de negative, chiar in momentul cand tu te bucuri pe cantar de „rezultate”.
O componenta a raspunsului la stresul datorat deficitului caloric se numeste gluconeogeneza care este un proces de sinteza a glucozei din proteine (aminoacizi), realizata de catre ficat. In traducere libera, tesutul tau muscular este „tranformat” in glucoza pentru a mentine un nivel optim al glicemiei in lipsa unei alimentatii echilibrate.
Practic, organismul tau isi consuma proprii muschi si, asa cum stim, muschii sunt singurii care ne pot ajuta sa slabim, fiind un „motor” care sustine arderile.Daca te bucuri in primele zile de restrictie calorica de faptul ca ai slabit pe cantar, afla ca ai scapat numai de apa, muschi si continut intestinal. Atat! Grasimea a ramas la locul ei.
Acum ca am lamurit si asta, citeste continuarea
Deci nu slabesc daca nu mananc?
Asa cum probabil ghicesti deja, stresul la care iti supui corpul cu acest tip de „dieta”, vine la pachet cu efecte adverse pe termen lung. Cu un aport inadecvat de calorii, metabolismul tau va incetini (pentru a compensa ceea ce pare a fi infometare) si va dobandi un impuls genetic pentru a depune grasime. Studiile au aratat ca acest tip de dieta iti poate incetini metabolismulcu pana la 40%, deficienta care nu se poate corecta mai repede de 1 an de zile.
Cheia unei greutati optime se afla in eliminarea alimentelor nesanatoase din dieta (carbohidrati prosti, alimente procesate, fast food, zahar, fainoase, grasimi trans si hidrogenate, laptele in forma simpla etc), combinarea corecta a alimentelor, ridicarea greutatilor, exercitii de tip HIIT, odihna.
Intr-un articol viitor, voi scrie si despre Intermittent Fasting, care este tot un soi de restrictie calorica insa programata, facuta cu cap pe niste intervale orare si care s-a demonstrat ca are multe beneficii pentru sanatate. Intre timp, cand te mai gandesti ca „slabesc daca nu mananc”, poti sa decizi sa faci sport, sa te odihnesti mai mult si sa te hranesti sanatos.
Interesant articol!
Cel despre Intermittent Fasting – a fost postat? L-am cautat un pic pe site, insa fara succes 🙁
Sunt curios sa aflu parerea ta despre acel sistem de dieta (mai degraba mod de viata, mai ales daca implica si sport sustinut) 🙂
Multumesc
Buna Alex,
Cel cu fastingul intermitent vine in curand! Lucram la mai multe articole in paralel, primim multe cereri! 🙂
Te rog sa te abonezi la newsletterul nostru pentru a primi pe mail alerte cand publicam articole pe site. E un formular in partea dreapta (Aboneaza-te la noutati).
Ma bucur mult ca am gasit in sf un site cu toate informatiile de care am nevoie pt a incerca sa duc o viata sanatoasa si cel mai important sa scap de kilogramele in plus…exercitiile pe care le-ai postat sunt asa diferite de cele pe care ma pune sa le fac la sala…multumesc inca o data pt informatii
Ma bucur si eu, Mihaela, ca informatiile de aici iti sunt utile. Alaturi de Radu, ne straduim sa aducem o abordare medicala asupra nutritiei si complet diferita si noua asupra sportului.
Succes! 🙂
Buna Ina,
Trebuie sa recunosc, acest site ofera informatii mult mai utile decat toate revistele asa-zise „de specialitate”! Referitor la acest articol, mentionez ca am inceput sa merg la sala acum un an…pentru inaltimea mea (157 cm) aveam 70 kg, care am reusit sa le ating datorita mai multor factori (stres, alimentatie nesanatoasa, dereglare hormonala). Azi-dimineata, dupa 11 luni de antrenamente pot sa spun ca am ramas placut surprinsa cand scria pe cantar 58,5 kg. Am recurs la regimul bazat pe calorii deoarece mi s-a parut cel mai de efect (cel putin la mine). Urmaresc tot ce inseamna etichete, calculez de fiecare daca (in cazul in care consum ceva nou), fac tot posibilul sa nu consum chipsuri, dulciuri, sucuri acidulate, si a devenit obisnuinta. Antrenamentele au loc de 3-4 ori pe saptamana! Si da, intradevar, infometarea nu slabeste, ci mai degraba imbolnaveste!
Bravo, Andrea!